Metazoare acelomate, triblastice, cu simetrie bilaterală, nemerţienii reprezintă un grup particular de viermi marini - excepţional dulcicoli - specializaţi pentru un mod de viaţă răpitor. Principala lor caracteristică o constituie aparatul trompal, constând din teaca trompei şi trompa propriu zisă (derivate la rândul lor din musculatura parietală), cu o poziţie constant longitudinală şi dispusă dorsal faţă de tubul digestiv. Acesta este complet, cu rect şi cu anus în poziţie terminală, diferenţiat pe segmente funcţionale (orificiul bucal, faringele, stomacul, intestinul mediu şi cel posterior); intestinul mediu prezintă diverticule laterale adânci, aşezate într-o alternanţă topografică cu perechile succesive de gonade. Nemerţienii dispun de 1-5 perechi de protonefridii, adesea reunite Prin canale excretoare comune. Sistem nervos relativ condensat, compus din 2 perechi de ganglioni cerebroizi, dorsali şi ventrali, reuniţi prin comisuri (care formează un inel nervos în jurul secvenţelor anterioare ale faringelui şi rincodeului); din perechea de ganglioni cerebroizi ventrali pleacă câte un cordon nervos lateral masiv, străbătând corpul pe toată lungimea sa. Organul frontal, ocelii, organele cerebrale şi celulele sensitive epiteliale constituie principalele organe de simţ. Corpul este alungit, filiform sau sub formă de panglică, extrem de flexibil, acoperit în permanenţă cu un mucus abundent (graţie dominanţei celulelor de tip glandular din compoziţia epiteliului unistratificat şi ciliat). Regiunea cefalică nu este bine individualizată la toate speciile; regiunea precerebrală a capului poate fi hipertrofiată la unele grupe sau specii, cu elemente structurale importante în indentificarea unităţilor taxonomice.
In Marea Neagră numărul speciilor cunoscute se ridică la 51, toate bentale, dintre care la coastele româneşti au fost identificate 45, marea lor majoritate trăind în etajul infralitoral.
