Cnidarii sau celenteratele sunt metazoare diploblastice, cu simetrie radiară (tubulare sau în formă de clopot), organizate în jurul unei cavităţi gastrale axiale, unică sau divizată în loje şi/sau canale, dispuse în concordanţă cu planul de simetrie tetraradiar.
Ectodermul unistratificat este subţire, cuprinde celule diversificate morfologic şi funcţional, cum sunt cnidoblastele urticante (nematoblaste), celulele mioepiteliale, celulele interstiţiale, diferite tipuri de celule senzitive şi chiar celule nervoase primitive. Endodermul este mult mai înalt şi cuprinde îndeosebi celule cu rol digestiv, glandulare, senzitive şi cu potenţial sexual. Între cele două foiţe dermale se găseşte un strat anhist de mezoglee gelatinoasă, populat cu amibocite migratoare între cele 2 formaţiuni dermale închegate. Cavitatea gastrală centrală comunică cu exteriorul printr-un singur orificiu bucal, dispus întotdeauna la capătul superior sau inferior al axei centrale a corpului.
Ca regulă generală, ciclul biologic al celenteratelor comportă două faze alternative de dezvoltare şi vieţuire: faza poliploidă asexuată, sesilă, cu mezoglea foarte subţire şi faza meduzoidă, sexuată, liberă (sau captivă) şi capabila de înot activ, având mezoglea bine dezvoltată. Importanţa relativă a acestor 2 faze ale ciclului biologic este variabilă de la clasă la clasă şi de la ordin la ordin până la suprimarea fazei meduzoide şi dobândirea sexualităţii de către polip (Cl. Anthozoa)
Celenteratele se repreduc pe cale asexuată, prin înmugurire sau diviziune, dispunând de un potenţial regenerativ deosebit, precum şi pe cale sexuată. prin indivizi gonocorici sau hermafrodiţi; din oul fecundat rezultă o larvă planula, didermică, cavitară şi ciliată la exterior.
Majoritatea speciilor de celenterate sunt sensibile faţă de calitatea mediului ambiant, ceea ce explica fluctuaţiile diversităţii specifice în biotopurile expuse unor influenţe alohtone. Din Marea Neagră au fost semnalate până în prezent 35 de specii, dintre care 32 şi la litoralul românesc .
