Determinant pentru zborul la p?s?rior sunt membrele anterioare transformate în aripi. Ele sunt articulate la corp prin puternicele centuri scapulare, formate din 3 perechi de oase: omopla?ii (scapularele), coracoizii ?i claviculele (furca pieptului), acestea din urm? unind cele dou? p?r?i ale centurii scapulare prin capetele lor ventrale sudate (iade?ul), care constituie un reazem elastic al centurii. Bra?ul este format din osul humerus, care se articuleaz? la centura scapular? în cavitatea glenoid?, format? la unirea omopla?ilor cu coracoizii. Bra?ul se continu? cu antebra?ul format din cubitus ?i radius, c?rora le urmeaz? carpienele ?i metacarpienele, corespunz?toare mâinii, ?i falangele, corespunz?toare degetelor. Oasele corespunz?toare bra?ului, antebra?ului ?i mâinii variaz? mult ca lungime, conforma?ie, num?r etc, în func?ie de adaptarea diferit? a p?s?rilor la zbor.

Penele aripilor (remigele), care corespund antebra?ului, constituie remigele secundare, iar cele corespunz?toare metacarpului ?i degetelor — remigele primare. Lungimea, l??imea ?i conforma?ia remigelor, la fel ca ?i cele ale oaselor corespunz?toare, variaz? foarte mult în func?ie de caracteristicile ecologice ale speciilor de p?s?ri ?i a tipului lor specific de zbor.

Încercarea de a explica mecanismul complicat al zborului p?s?rilor prin analogie cu avioanele nu a dus la rezultate concludente, datorit? principiilor diferite de zbor la p?s?ri fa?? de cele ale aparatelor mecanice. Astfel, aripile p?s?rilor execut? o func?ie dubl?, de propulsie ?i de sus?inere a corpului lor în aer, în timp ce aripile avioanelor nu au rol decât de sus?inere a greut??ii aparatului, condi?ionat? de o anumit? vitez? minim? de deplasare, propulsia fiind asigurat? de elice sau de turboreactoare. O singur? categorie de p?s?ri, anume acele ce planeaz?, ar putea fi comparate întrucâtva cu planoarele construite de om.

Faptul c? unele p?s?ri zboar? foarte u?or, iar altele greoi, a dus la încet??enirea în vocabularul de specialitate a termenilor de „p?s?ri bune zbur?toare” ?i „p?s?ri r?u zbur?toare”. În realitate exist? o gam? foarte larg? de p?s?ri, de la cele excelent zbur?toare la cele foarte slab zbur?toare, pentru c? zborul nu a fost de egal? necesitate în supravie?uirea tuturor speciilor.

Pe parcursul evolu?iei lor, p?s?rile au trecut gradat de la un zbor simplu la unul tot mai perfec?ionat, pe m?sur? ce ele ocupau ni?ele ecologice r?mase libere, acestea fiind descoperite ?i populate de p?s?ri cu capacit??i de deplasare sporite.

Faptul c? în prezent se g?sesc p?s?ri slab zbur?toare nu presupune un caracter de primitivitate. Pentru aceste p?s?ri zborul nu a constituit un mijloc principal de rezolvare a problemelor vitale de baz?, datorit? specificului lor de via??. Astfel, prepeli?a, cristeiul ?i altele, care-?i duc via?a în ierburi dese ?i care zile de-a rândul sau chiar s?pt?mâni nu au nevoie s?-?i foloseasc? aripile, ridicându-se în aer doar în zboruri scurte „de salvare”, sau în timpul migra?iilor, pe care în parte le parcurg mergând, sunt zbur?toare mai slabe; ele vor fi modelate dup? modul lor de trai, având corpul îndesat, coada mic?, aproape invizibil?, iar aripile scurte ?i rotunjite, în schimb albatrosul, fregata, care-?i dobîndesc hrana specific? explorând întinderile nesfîr?ite ale oceanelor ?i care î?i petrec aproape o jum?tate din via?? zburând, au nevoie de un zbor de lung? durat? pe deasupra apelor, sunt zbur?toare excelente. Se cunosc ?i cazuri de pierdere total? a capacit??ii zborului la speciile la care acesta s-a dovedit total inutil, ca de exemplu la papagalul-bufni?? (Strigops habroptilus), cormoranul nezbur?tor din Galapagos (Nannopterum Iiarrisi) etc.