| Pasarile - Caracteristici legate de zbor - Pagina 2 |
|
| Scris de Lucian Iacob |
| Vineri, 31 Iulie 2009 07:51 |
|
JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL
 Scheletul p?s?rilor constituie ?i el expresia unei perfecte adapt?ri la locomo?ia aerian? caracteristic? p?s?rilor. Ca ?i penajul, scheletul se caracterizeaz? printr-o greutate redus? ?i o rezisten?? deosebit?. Majoritatea oaselor lungi sunt goale în interior, iar la p?s?rile la care acestea sunt deosebit de lungi se g?sesc în interiorul lor ni?te înt?rituri, adev?ra?i piloni de rezisten??, care le consolideaz?. Astfel, o fregat?, care cânt?re?te în medie 2 kg, având o anvergur? de 2 m, prezint? un schelet de numai 113 g, mai pu?in chiar decât greutatea penajului s?u. Pentru reducerea greut??ii o serie de oase au fost eliminate în cursul adapt?rii la via?a aerian?. Reduceri mari a suferit scheletul capului, adaptare pentru a nu dezechilibra pas?rea în timpul zborului.
Sternul p?s?rilor este lat ?i, de?i sub?ire, prezint? o creast? osoas? lat? perpendicular? pe el, carena, care formeaz? o suprafa?? mare de inser?ie pentru mu?chii zborului, asigurând totodat? corpului o rigiditate crescut?, necesar? p?s?rii în zbor. Cu cât o pas?re este mai bun? zbur?toare, cu atât carena este mai bine dezvoltat?. Man?o?ii care nu zboar?, dar care se deplaseaz? activ prin mediul lichid, având membrele anterioare transformate în palete înot?toare, au o caren? proeminent?. Tot în scopul m?ririi rezisten?ei, oasele din regiunea sacral ? s-au sudat, iar cu?ca toracic? s-a consolidat prin prezen?a unor apofize costale. Ca o compensa?ie pentru rigiditatea sporit? a corpului, gâtul p?s?rilor este relativ lung ?i foarte maleabil, permi?înd mi?c?ri foarte variate, necesare îndeplinirii diferitelor func?ii vitale.O alt? consecin?? a adapt?rii p?s?rilor la zbor este marea dezvoltare a mu?chilor pectorali, care asigur? mi?c?rile aripilor. Cu cât func?ia zborului este mai important? pentru o specie, cu atât mu?chii s?i pectorali sunt mai dezvolta?i. La aceste specii, mu?chii pectorali ating 25% din greutatea lor total?, fa?? de 15% cât reprezint? la speciile slab zbur?toare. La colibri, p?s?ri cu cea mai mare frecven?? a mi?c?rii aripilor, greutatea mu?chilor pectorali atinge chiar 30% din greutatea total?. Fa?? de greutatea specific? a mamiferelor de aceea?i m?rime, cea a p?s?rilor este în general mai redus?, fiind de 0,7—0,8. La chirighite, care plutesc mult timp în aer în c?utarea hranei, aceasta este de 0,5 — 0,6, iar la fundaci ?i cormorani, care se scufund? ?i se deplaseaz? mult pe sub ap?, se apropie de unitate. O condi?ie important? în adaptarea la zbor este greutatea absolut? mai redus? a p?s?rilor. Cu cât p?s?rile sunt mai grele, cu atât posibilitatea lor de zbor este mai limitat?. Greutatea cea mai mare atins ? de p?s?rile zbur?toare este de 12-16 kg, fiind întâlnit? relativ rar (la vulturi, acvile, dropii). Aproximativ 85% din p?s?rile lumii au sub 2 kg. Cu cât p?s?rile sunt mai mici, cu atât frecven?a b?t?ilor aripilor în timpul zborului este mai mare. Astfel, un colibri poate atinge 50-70 b?t?i pe secund?, frecven?? identic? cu aceea a unui fluture nocturn din familia Sphingidae, un sturz 4, un porumbel 5-7, iar pelicanul abia 1,3 b?t?i pe secund?. Ca urmare p?s?rile mici sunt mult mai sprintene, abilitatea de zbor a celor mai mari fiind mult mai redus?.Â
|
| Ultima actualizare în Miercuri, 12 August 2009 07:31 |








