Privit în ansamblu, corpul păsărilor prezintă o conformaţie caracteristică pentru a pluti şi a se deplasa în mediul aerian, posibilitate aproape unică la vertebrate. Cât de eficientă este deplasarea aeriană în comparaţie cu cea terestră sau acvatică în lumea vieţuitoarelor, se poate observa uşor comparând aparatele tehnice construite de om privind deplasarea pe sol, apă şi în aer, cele din urmă, avioanele, fiind net superioare.

Învelişul de pene al corpului păsărilor a constituit una din principalele condiţii de cucerire a unui nou mediu de viaţă în care să poată fi folosită cea mai eficientă posibilitate de deplasare — locomoţia aeriană. Pe lângă rolul important pe care-l are şi în menţinerea temperaturii corporale ridicate şi constante, penajul păsărilor a constituit şi soluţia optimă pentru a da corpului o formă aerodinamică cât mai perfectă. Corpul unui albatros, pescăruş sau al unei fregate — păsări ce-şi petrec o mare parte din viaţă zburând — este fusiform, mai gros în faţă şi îngustat treptat spre coadă, permiţînd o alunecare a aerului foarte lină pe suprafaţa sa.

Pentru decolare, înaintare, aterizare şi schimbare a direcţiei servesc penele mari ale aripilor (remigele) şi ale cozii (rectricele). Penele în general, dar în special remigele şi rectricele, prezintă două însuşiri caracteristice, anume o deosebită rezistenţă şi în acelaşi timp o greutate foarte redusă, ceea ce permite atingerea unui grad maxim de eficienţă în deplasarea aeriană. Un alt avantaj al penelor este marea lor elasticitate şi uşurinţa posibilităţii de a fi înlocuite prin procesul năpârlirii sau în caz de smulgere. Pe drept cuvânt, pana constituie o minune inginerească creată de natură.