Nidifugele

La p?s?rile nidifuge, puii eclozeaz? to?i odat? sau e?alonat. P?rintele continu? s?-i acopere câteva ore sau 1—2 zile, în func?ie de specie, pân? când puful li se usuc? ?i puii se fortific?, c?p?tând vioiciunea ?i sprinteneala necesare pentru a-i putea urma pe adul?i. Puii nidifugelor seam?n? relativ bine cu adul?ii, la unele specii fiind chiar o miniatur? a acestora.

La p?s?rile care cuib?resc pe sol sau la în?l?ime mic?, precum ?i la cele care cuib?resc pe malul apelor, în stuf?ri?uri sau la marginea luciului apei, p?r?sirea cuibului de c?tre pui, pentru a-?i urma p?rin?ii în c?utarea hranei, este relativ simpl?. În cazurile când p?s?rile cuib?resc în vizuini cu ie?iri verticale ca la c?lifari, în scorburi sau în cuiburile vechi ale altor p?s?ri la în?l?imi mai mari fa?? de sol, p?r?sirea cuibului este mai complicat?. Puii c?lifarului, dup? ce ?i-au uscat puful ?i s-au mai fortificat, fac mai multe încerc?ri pân? ce reu?esc s? ias? din cuib; ei se ajut? de unghiile lor foarte ascu?ite, care le permit s? se ca??re pe pere?ii verticali de p?mânt ai vizuinii. Bobocii de ra??, dup? ce s-au uscat, se arunc? din cuib, adesea de la 10—14 m în?l?ime, c?zînd în ierburile înalte sau în l?st?ri?ul des, care le amortizeaz? impactul cu solul. De altfel ?i corpul lor este foarte u?or, îmbr?cat în puf des ?i moale, care-i protejeaz? în lansarea lor. Îndat? ce au ajuns jos, puii î?i urmeaz? mama, care-i cheam? pentru a-i conduce spre luciul apei, retras mult între timp de la locul cuibului în urma sc?derii viiturilor de prim?var?.

De?i puii nidifugelor sunt capabili s? se hr?neasc? ?i s? se mi?te la pu?in timp de la ie?irea din ou, ei nu-?i pot men?ine constant? temperatura corpului f?r? ajutorul p?rin?ilor, deoarece mecanismul lor termoregulator nu este înc? perfect. Chiar ?i nevoia de somn a acestora este acum foarte mare.

în timpul clocitului, comportamentul p?s?rii clocitoare se schimb? foarte mult; ea devine mult mai pu?in sperioas?, instinctul ei de autoconservare scade mult în favoarea celui pentru ap?rarea cuibului. În astfel de situa?ii, p?s?ri mici, relativ slabe, devin foarte agresive, reu?ind s? îndep?rteze din preajma cuibului du?mani relativ puternici. Ele înso?esc simulacrele de atac de ?uier?turi asem?n?toare celor ale ?erpilor ori de umflarea penelor corpului ?i ale aripilor, ceea ce le d? adesea o form? grotesc?, care

intimideaz? du?manul. Alteori, fapt specific multor p?s?ri nidicole, la ivirea unui pericol în apropierea cuibului, pas?rea adult? caut? s? deruteze du?manul pref?cându-se r?nit?, ?chiop?tând sau zb?tându-se cu o arip? l?sat? în jos; în felul acesta îl atrage pe r?pitor spre ea, îndep?rtându-1 mult de cuib dup? care revine la locul ei pe cale ocolit?.

Unele p?s?ri, ce clocesc în locuri descoperite, pe malul apelor, p?r?sesc repede ?i neobservat cuibul în momentul când un du?man se apropie; se instaleaz? apoi la o distan?? oarecare simulând clocitul în alt loc, destul de vizibil, în a?a fel ca s? fie observate. Pentru a atrage aten?ia du?manului, scot ?i diferite ?ipete; când acesta se apropie de cuibul fals, pas?rea se ridic? ?i zboar?.

Instinctul de autoap?rare apare mult diminuat ?i în perioada când pas?rea umbl? cu puii în c?utarea hranei ?i când instinctul de ap?rare a progeniturii ajunge la nivelul maxim. In general, ia ivirea pericolului, p?s?rile scot un anumit strig?t, de alarm?, la auzul c?ruia puii împietresc în iarb?, se ascund în vegeta?ia b?l?ilor sau se scufund? în ap?, în func?ie de specie. Dac? du?manul atac? violent, p?rintele caut? s?-1 re?in? atacându-1 la rândul s?u sau h?r?uindu-1, timp în care puii se pot ascunde mai bine; uneori du?manul este îndep?rtat prin diferite manevre ale adul?ilor. Dup? ce pericolul a trecut, puii nu ies din ascunzi? decât la chemarea p?rin?ilor, prin strig?te specifice, care se transmit ereditar.

De cre?terea ?i îngrijirea puilor ia nidifuge se ocup?, de regul?, unul dintre p?rin?i, îndeosebi femela, mai rar masculul, dar uneori ambii. Astfel, la p?s?rile poligame ca dropii, galinacee ?i la unele monogame ca majoritatea ra?elor, cre?terea puilor este asigurat? numai de femel?. Puii culeg singuri hrana dup? ce în prealabil mama le-o arat? sau ie-o preg?te?te, f?râmi?înd-o. Mai târziu, puii î?i pot descoperi singuri hrana. La speciile la care cloce?te masculul, lui îi revine sarcina cre?terii ?i îngrijirii puilor. Lebedele, gâ?tele, li?i?ele, c?lifarii albi ?i ro?ii î?i îngrijesc puii în familii; ambii p?rin?i îi înso?esc ?i-i ap?r?. La corcodei, ra?e etc, la început ambii so?i se ocup? de pui, mai târziu îns? aceast? sarcin? îi revine numai femelei, La p?s?rile de talie mic?, puii se despart relativ repede de p?rin?i; ei devin independen?i îndat? ce penajul s-a dezvoltat bine ?i sunt capabili de zbor. La alte specii ca gâsca s?lbatic?, leb?da, puii r?mân cu p?rin?ii, în familie, pân? în anul urm?tor.