CUIB?RITUL

Ca toate comportamentele p?s?rilor ?i cuib?ritul este un act instinctiv; modul de cuib?rit, caracteristic fiec?rei specii în parte, se transmite prin zestrea ereditar? a oului. Dac? pentru însu?irea altor comportamente ca acela privind procurarea hranei, modalitatea de a se feri de du?mani etc, în afara aptitudinilor mo?tenite, individul mai poate înv??a ?i prin deprinderea prin imita?ie a unor obiceiuri de la semenii s?i, pentru cunoa?terea modului de construire a cuibului specific nu intervine decât ereditatea; multe specii î?i construiesc cuibul lor specific f?r? s? fi v?zut vreodat? un semen construindu-1. Ele aleg acelea?i locuri pentru instalarea cuibului, folosesc acelea?i materiale de construc?ie, acelea?i metode, efectueaz? acelea?i împletituri, noduri etc. Chiar dac? intervin mici abateri de la „modelul” ereditar, în sensul c? se folosesc de exemplu alte materiale, locale, ce se g?sesc la dispozi?ie, elementele esen?iale ale construc?iei cuibului sunt practic p?strate.

Faptul c? fiecare specie de p?s?ri are cuibul s?u caracteristic, tipul s?u de construc?ie, este foarte important pentru c? d? posibilitatea de a se stabili prezen?a unei specii într-un anumit biotop, numai dup? analiza cuiburilor.

Dup? nevoile ?i adapt?rile specifice, cuiburile variaz? foarte mult, de la simple adâncituri în p?mânt, nisip sau pietri?, f?r? nici un fel de a?ternut, pân? ia formele cele mai complicate, ?esute cu o deosebit? art?. Cuiburile se pot diferen?ia ca form?, m?rime, structur? etc, la fiecare specie în parte.

La alegerea locului de cuib?rit, p?s?rile au în vedere în primul rând s? asigure ou?le ?i puii, care constituie o prad? mult c?utat? atât de alte specii de p?s?ri, cât ?i de mamifere. Pentru p?s?rile care au teritoriul lor de cuib?rit, paza cuibului se realizeaz? mai u?or dat fiind c? acestea nu se deplaseaz? prea mult de la cuib în c?utarea hranei. Din contra, p?s?rile care fac deplas?ri mai mari în vederea strângerii hranei sunt nevoite s? caute locuri mai inaccesibile pentru instalarea cuibului, la care eventualii jefuitori s? nu poat? ajunge cu u?urin??. Aceste p?s?ri cuib?resc de obicei în scorburi, vizuini, galerii în p?mânt etc.

Construirea cuibului este efectuat? fie de masculi, fie de femele sau, la unele specii, prin participarea ambilor so?i. În acest din urm? caz se întâlnesc o serie întreag? de variante privind diviziunea muncii între cele dou? sexe. Astfel, variantele posibile pot fi: masculul car? mai mult, iar femela construie?te; ambii so?i car? ?i construiesc; ambii so?i car?, dar unul construie?te; unul car? materialele ?i ambii construiesc. Uneori masculul construie?te scheletul cuibului, iar femela îl c?ptu?e?te ?i-1 finiseaz?. Alteori unul din so?i car? materialul ?i construie?te, iar cel?lalt particip? numai cu prezen?a la stimularea acestei munci. La aceste modalit??i multiple de diviziune a muncii în construirea cuiburilor, proprii fiec?rei specii în parte, pot ap?rea adesea unele deosebiri în func?ie de ambian?a în care are loc construc?ia ?i de variabilitatea comportamental? a fiec?rui individ în parte.

în func?ie de modul de dezvoltare postembrionar? a p?s?rilor, cuiburile servesc numai pentru perioada clocitului la speciile nidifuge ale c?ror pui p?r?sesc cuibul îndat? dup? ce au eclozat, iar la speciile nidicole sunt folosite în continuare pentru cre?terea puilor, pân? când ace?tia sunt capabili de zbor.

Tipurile de cuiburi sunt de asemenea foarte variate, ca ?i speciile care le construiesc. Astfel, unele specii, f?r? s? construiasc? un cuib propriu-zis, depun ou?le direct pe p?mânt, pe nisip sau pe prundi?, într-o mic? adân-citur?. În aceast? categorie sunt cuprinse: ciocântorsul, pas?rea ogorului, unele galinacee, caprimulgul, unele p?s?ri de prad? de noapte. Altele, ca pietrarii, unele ciocârlii, au obiceiul de a ridica în fa?a cuibului mici valuri de pietricele, spre a-1 proteja de vânturile puternice. Tot pe sol, dar bine mascate de ierburi, cuib?resc fazanii, potârnichile, prepeli?ele, unele ciocârlii, pitulici, fîse etc.

L?carii, pi?igoii de stuf, grelu?eii î?i construiesc cuiburile între firele de stuf, deasupra apei, folosindu-le ca singur suport. În mijlocul întinderilor de stuf, cuib?resc stârcii, egretele, lop?tarii, iar pe plaurul plutitor pelicanii, lebedele, gâ?tele, ra?ele.

Prigoriile, pesc?ru?ii alba?tri, l?stunii de mal cuib?resc în maluri lutoase, îndeosebi pe marginea râurilor; în aceste maluri, ei î?i sap? galerii de diferite lungimi, iar în fundul lor, într-o por?iune mai l?rgit?, depun ou?le.

Unele acvile, ?oimul c?l?tor, vânturelul mic, adesea buha mare, cucuveaua cuib?resc în pere?ii stânco?i, în g?urile acestora; brum?ri?a de stânc?, mierla de piatr?, pietrarul sur, dup? cum le arat? ?i numele, î?i instaleaz? cuiburile între bolovani, în grohoti?uri sau în fisurile stâncilor.

Multe p?s?ri î?i depun pontele în scorburi naturale, pe care le aleg dup? dimensiunea intr?rii ?i m?rimea cavit??ii scorburii. Aproape nici o dat? o pas?re mic? nu va cuib?ri într-o scorbur? mare, cu deschidere larg?. Unele specii ca huhurezii, cucuvelele, porumbelul de scorbur? cuib?resc In scorburi, pe substratul simplu putreg?ios; altele ca pi?igoii, st?ncu?ele, pupezele, unele ra?e î?i fac cuiburi mai mult sau mai pu?in simple în interiorul diferitelor scorburi de arbori.

Cioc?nitorile cuib?resc în trunchiurile arborilor, în cavit??i pe care ?i le sap? singure cu ciocul lor tare — adev?rat? dalt?. Pi?igoii mari sap? cavitatea cuibului în trunchiurile putreg?ite.

Marea majoritate a p?s?rilor cuib?resc în arbu?ti ?i arbori, între crengile acestora, începând de la distan?a de câ?iva centimetri de la suprafa?a solului, ca la unele presuri ?i silvii, pân? la în?l?imi de peste 20 m, ca la corbi, acvile etc. Printre aceste specii se g?sesc cei mai mari arhitec?i ai lumii p?s?rilor, care cu ciocul ?i cu picioarele construiesc cele mai deosebite cuiburi, adev?rate capodopere aviene.

Cuiburile construite între crengile arborilor variaz? ca form? ?i complexitate în func?ie de specia c?reia îi apar?in. Unele sunt simple platforme din crengu?e uscate ca la porumbelul gulerat, turturic?, gai??. Alte specii construiesc cuiburi mai complicate. Astfel, grangurele face un cuib ca un hamac atârnat spre cap?tul unei ramuri laterale; muscarul îl lipe?te de trunchi, cinteza deasupra unei crengi groase sau la înfurcarea lor; pi?igoiul codat î?i instaleaz? cuibul oval în desi?ul crengilor, sfrânciocii în m?r?ci-ni?uri.

Unele specii ca l?stunii ?i rândunelele î?i construiesc cuiburile din lut ?i fire de paie, care amestecate cu saliv? dau, dup? uscare, o mare soliditate construc?iei. Aceste specii au descoperit arm?tura mult mai înainte ca omul s? fi ap?rut pe p?mânt.

Popula?iile unor specii s?lbatice, care s-au adaptat mediului antropic, ?i-au modificat într-o oarecare m?sur? forma cuiburilor, locul de instalare a lor ?i chiar materialul de construc?ie adaptându-1 posibilit??ilor locale. Astfel de modific?ri pot fi observate la unele perechi izolate sau pot fi generalizate la toat? popula?ia antropic? în cazurile când adaptarea lor la mediul respectiv este mult mai veche.

P?s?rile de prad? de zi sau de noapte, ca de exemplu ciufii, ocup? adesea cuiburile vechi ale altor specii, pe care uneori le mai completeaz? cu ceva material.

Unele popula?ii de vr?bii de cas?, de câmp sau spaniole î?i instaleaz? cuiburile între crengile cuiburilor mari de barz? sau de cioar? de sem?n?tur?.

Cucul nu-?i construie?te cuib, femelele acestei specii î?i depun ou?le în cuiburile altor specii, care le asigur? clocirea ?i cre?terea puilor.

în afara cuib?ritului izolat exist? la p?s?ri ?i un cuib?rit colonial; în acest caz pe o suprafa?? relativ redus? î?i fac cuib ?i clocesc mai multe zeci sau chiar sute de perechi. Coloniile se numesc simple, atunci când sunt formate de reprezentan?ii unei singure specii; când cuprind mai multe specii, se numesc mixte.

Cuib?ritul în colonii a fost determinat de prezen?a în anumite ?inuturi naturale ocupate de p?s?ri a condi?iilor optime de hran? ?i de insuficien?a în acela?i timp a locurilor adecvate pentru cuib?rit, fiind necesar? folosirea la maximum a pu?inului spa?iu existent. A?a se explic? de ce indivizii unei specii sau ai mai multora cuib?resc împreun? pe aceea?i bucat? de p?mânt, de plaur, în aceea?i salcie mic?. acela?i mal râpos, acela?i pâlc izolat de arbori în mijlocul stepei etc.

Un avantaj evident al cuib?ritului colonial este securitatea progeniturii, care este mult mai eficient?. Când se ive?te un r?pitor sar împotriva lui to?i locatarii coloniei, care prin ?ipete ?i atacuri asupra acestuia reu?esc s?-1 îndep?rteze imediat, ceea ce n-ar fi fost posibil dac? r?pitorul ar fi atacat un cuib izolat.

Marile colonii de p?s?ri se întâlnesc îndeosebi în regiunile cu întinderi mari de ap?, unde hrana se g?se?te din abunden??, dar locurile de cuib?rit (uscatul, arborii) sunt foarte reduse. În b?l?ile din Delta Dun?rii, unde mediul acvatic ?i amfibiu ofer? o hran? extrem de abundent?, o salcie mic? de pe un grind sau un pâlc de s?lcii pitice, care nu se ridic? prea mult peste în?l?imea stufului, sunt folosite de zeci ?i sute de perechi de p?s?ri din aceea?i specie sau din specii diferite. Pelicanii folosesc în Delt? exclusiv suprafe?e mici de plaur din ?inuturi greu accesibile omului ?i animalelor pr?d?toare, pe care-?i instaleaz? coloniile de cuib?rit. De?i în colonii pot fi sute ?i mii de cupluri ale c?ror cuiburi sunt adeseori numai la câteva zeci de centimetri distan??, fiecare pereche cloce?te numai propriile ou? ?i cre?te numai proprii s?i pui.