PERIOADA NUP?IALA ?I ÎMPERECHEREA

O dat? cu începutul ciclului sexual sezonier, p?s?rile ajunse la maturitate sexual? intr? într-o stare de mare agita?ie. Reprezentan?ii sexului activ — masculii la majoritatea speciilor — se îmbrac? într-un penaj proasp?t ?i sunt dota?i cu ornamenta?ii caracteristice. Fiecare specie î?i are modul s?u propriu de manifestare în perioada premerg?toare împerecherii.

La speciile poligame mai mul?i masculi se adun? în anumite locuri, pe a?a-numitele arene, pe care î?i desf??oar? dansurile nup?iale, executând o serie de mi?c?ri ?i jocuri adesea foarte complicate ?i de o mare spectaculozitate, prin care î?i etaleaz? calit??ile de dansatori, str?lucirea ?i farmectil penajului. Semnifica?ia biologic? a acestor manifest?ri nup?iale, nu lipsit? adeseori de înc?ier?ri ?i lupte, este de a produce o ierarhizare între indivizii de acela?i sex — în cazul de fa?? între masculi — în urma c?reia se vor selec?iona pentru a lua parte la împerechere doar cei mai robu?ti, mai frumos colora?i, care implicit sunt ?i cei mai activi, în plin? capacitate de reproducere; cei mai pu?in dota?i, incomplet maturi sexual, handicapa?i biologic etc. vor fi izola?i ?i îndep?rta?i, lipsi?i de posibilitatea de a lua parte la împerechere.

La speciile poliandre — relativ pu?ine la num?r în compara?ie cu cele poligame —, femelele reprezentând sexul activ, selec?ia în urma dansurilor sexuale se va face în cadrul acestora; se vor selec?iona deci cele mai dotate femele, adic? cele mai viu colorate, mai robuste, mai combative, care vor acapara cu prioritate masculii existen?i în num?r mai redus.

Rolul manifest?rilor nup?iale la speciile poligame ?i poliandre în eliminarea rivalilor de acela?i sex este o realitate de necontestat; dovada o constituie ?i faptul c? la multe specii, dup? efectuarea împerecherii, sexul activ î?i pierde penajul viu colorat ?i caracterul agresiv.

Speciile monogame prezint? în perioada premerg?toare împerecherii o comportare oarecum diferit? de aceea a speciilor poligame ?i poliandre. Masculii, atât cei care nu au migrat, cât ?i cei ce au sosit din cartierele de iernat, î?i ocup? prim?vara, de timpuriu, un anumit teritoriu în care inten?ioneaz? s?-?i instaleze viitorul cuib; adesea cuibul este par?ial sau chiar în întregime construit de mascul. In acest teritoriu, ei atrag femelele în vederea form?rii cuplurilor.

Teritoriul este foarte bine p?zit de proprietar împotriva indivizilor de aceea?i specie, prin marcare optic?, sonor? sau în ambele feluri. Pentru aceasta, masculul „se a?az? în locuri bine vizibile din perimetrul teritoriului ?i'de acolo atrage aten?ia asupra prezen?ei sale etalând p?r?ile viu colorate ale penajului, executând diferite mi?c?ri sau cântând cât mai intens. In acest fel masculii de aceea?i specie din teritoriile vecine sunt avertiza?i c? teritoriul respectiv are un st?pân ?i s? nu se încumete s?-1 încalce. Ace?tia, la rândul lor, î?i vor marca teritoriul propriu prin acela?i sistem de semnale. Dac? un mascul în c?utarea teritoriului întârzie s? se îndep?rteze din teritoriul ocupat este întâmpinat de „proprietar” în mod agresiv, ajutat uneori ?i de femel?, care a fost atras? între timp de st?pânul teritoriului; intrusul este lesne îndep?rtat.

Speciile care clocesc în mediul descoperit folosesc ca mijloace de marcare îndeosebi zborurile la în?l?ime deasupra locului unde se afl? cuibul, precum ?i cântecui. A?a î?i supravegheaz? teritoriul de cuib?rit ciocârlia de câmpie (Alauda arvensis), cântând la mare în?l?ime, plutind în aer deasupra locului cuibului ?i care se arunc? ca o s?geat? spre p?mânt, atunci când un intrus i-1 încalc?.

P?s?rile ce cuib?resc în locuri împ?durite î?i marcheaz? teritoriul îndeosebi prin cântec, dat fiind c? în astfel de condi?ii etalarea penajului colorat este mai pu?in eficient?. In aceast? categorie sunt cuprinse: privighetoarea (Luscinia megarhynchos), filomela (Luscinia luscinia), silvia cu capul negru (Sylvia atricapilla), florintele (Carduelis chloris) etc. Unele specii, care prezint? un penaj viu colorat ?i care cuib?resc în locuri împ?durite, cum este de exemplu sticletele (Carduelis carduelis), î?i marcheaz? teritoriul atât prin etalarea penajului, cât ?i prin cântec; pentru aceasta ele î?i aleg o ramur? uscat? sau un vârf dezgolit de frunze, de unde î?i fac cunoscut? prezen?a.

Comportarea teritorial? prezint? o serie de mari avantaje pentru speciile în cauz?, asigurând un succes maxim al reproducerii lor. Prin aceasta, se asigur? în primul rând hrana necesar? atât p?rin?ilor, cât mai ales puilor, care fiind nidicoli, cu o dezvoltare postembrionar? rapid?, au nevoie de o alimenta?ie bogat?. Dac? teritoriul nu ar fi p?zit, orice al?i indivizi s-ar hr?ni din resursele lui ?i, ca urmare, puii ar suferi de foame sau chiar ar pieri.

Proprietatea asupra teritoriului are îns? ?i alte multe avantaje. Astfel, cuibul poate fi construit în tihn?, f?r? ca pas?rea s? fie deranjat?. Femela atras? într-un teritoriu p?zit se simte în siguran??; sincronizarea ciclului sexual al celor dou? sexe ?i împerecherea se realizeaz? în condi?iile cele mai bune. Lini?tea teritoriului propriu asigur? men?inerea unit??ii cuplului, a femelei care cloce?te, precum ?i o paz? cât mai eficient? a puilor în timp ce p?rin?ii caut? hran? prin apropiere nefiind obliga?i s? se îndep?rteze prea mult de cuib. Chiar când pas?rea clocitoare p?r?se?te periodic cuibul pentru a se hr?ni, ea îl poate supraveghea u?or dat fiind c? hrana este luat? din apropriere; de asemenea ou?le nu stau prea mult descoperite.

Teritorialismul are ?i alte p?r?i pozitive în favoarea speciilor respective, deoarece în natur? nu se g?sesc suficiente locuri de cuib?rit în raport cu num?rul mare al indivizilor, care tind s? se reproduc?. Vor ajunge s? se reproduc?, deci, numai perechile care au ocupat primele teritoriile de cuib?rit, acestea fiind ?i cele mai active biologic ?i cele care vor da progenitura cea mai viguroas?. Multe exemplare vor r?mâne celibatare, ele find biologic inferioare celor care cuib?resc, fie c? sunt prea vârstnice sau prea tinere ori mai pu?in active sexual în momentul respectiv. Prin teritoria-lism se reglementeaz? ?i propor?ia dintre sexe, factor foarte important pentru speciile monogame.

Exemplarele r?mase celibatare au ?i ele importan?a lor în perioada reproducerii. Dac? unul din membrii cuplurilor ocupante ale unor teritorii piere dintr-o cauz? oarecare, acesta este îndat? înlocuit cu altul, din rezerva. celibatarilor.

M?rimea teritoriilor de cuib?rit variaz? în func?ie de specie, depinzînd de dimensiunea p?s?rilor ?i de specificul hranei lor. Astfel, o pas?re insectívora mic? are nevoie de o suprafa?? de numai 0,04 ha fa?? de o acvil? de munte a c?rei hran? este; furnizat? de pe o (suprafa?? de 8 800 ha. (88 km2). Un cuplu de cioc?nitori cu ciocul de filde? (Campephilus princi-paîis), specie aproape disp? rut? din sud-estul S.U.A., cu obiceiuri cu totul speciale, are nevoie de un teritoriu foarte mare, anume de 1 500 ha (15 km2), în timp ce pe o suprafa?? asem?n?toare pot tr?i 36 de perechi de cioc?nitori negre americane (Dryocopus pileatus) sau 126 de perechi de cioc?nitori cu ceafa ro?ie (Centurus carolinus), care sunt ceva mai mici ca talie.

Paza teritoriului de cuib?rit înceteaz? o dat? cu încheierea perioadei de reproducere, când puii au crescut; înse?i p?s?rile care le-au ocupat, le-p?r?sesc de obicei, pentru a reveni s? le ocupe abia în anul urm?tor.