MONOGAMIE — POLIGAMIE — POLIANDRIE

Reproducerea la p?s?ri poate fi: monogam?, poligam? ?i poliandr?.

Prin monogamie se în?elege unirea unui mascul cu o femel? cu care formeaz? un cuplu în vederea reproducerii. Marea majoritate a p?s?rilor sunt monogame, ambele sexe trebuind s? asigure cre?terea cu succes a progeniturii. Speciile insectivore, precum ?i cele de prad? de zi ?i de noapte sunt aproape întotdeauna monogame. S-a ajuns la aceast? form? de reproducere din necesitatea cre?terii puilor prin contribu?ia ambilor p?rin?i.

Unirea masculului cu femela în reproducere monogam? poate prezenta mai multe aspecte, în func?ie de specie. Unirea poate fi numai pentru o singur? cuib?rire, de exemplu la rândunic?, care-?i schimb? apoi partenerul. La majoritatea ra?elor perechea dureaz? pân? când femela începe depunerea pon

în reproducerea poligam?, un mascul fecundeaz? mai multe femele, cu care î?i formeaz? în prealabil un cârd. Uneori, într-un cârd sunt mai mul?i masculi de grad ierarhic inferior.

Poligamia este simultan? când masculul se împerecheaz? pe rând cu mai multe femele, ca la dropii, coco?i de munte, coco?i de mesteac?n, fazani, b?t?u?i (Philomachus pugnax) ?i frecvent la presura sur? (Emberiza calandra), buhaiul de balt? (Botaurus stellaris), în cazul când hrana este abundent?. În astfel de cazuri, dup? fecundare, femelele depun ou?le ?i le clocesc singure ?i tot singure î?i cresc puii. Acest fel de poligamie este în-tâlnit? cel mai frecvent la p?s?ri.

Poligamia este succesiv? când masculul se împerecheaz? cu mai multe femele pe parcursul unui întreg sezon de reproducere. Masculii în acest caz sunt monogami numai pentru o perioad? scurt?; pe întreg sezonul de reproducere sunt îns? bigami sau poligami. Pe m?sur? ce sunt fecundate, femelele depun pontele pe care ?i le clocesc singure ?i tot singure î?i cresc puii. Masculii, în cazul poligamiei succesive, desf??oar? activitate sexual? pe o perioad? mai îndelungat? decât fiecare femel? în parte; uneori ei construiesc câte un cuib pentru fiecare femel? pe care o fecundeaz? ca la specia african? Euplectes sau la p?n??ru? (Troglodytes troglodytes), din avifauna noastr?, care construie?te cuiburi pentru câte 2—3 femele ?i le ajut? chiar la hr?nitul puilor, îndeosebi pe ultima lui partener?.

Forma de înmul?ire poligam? a fost determinat? de faptul c? la faza de reproducere au ajuns mereu mai mul?i masculi decât femele, ceea ce a dus la o puternic? competi?ie între indivizii supranumerari ai sexului respectiv. S-a produs, ca urmare, o selec?ie natural? a masculilor celor mai mari ?i mai puternici, care i-au înl?turat pe cei mai slabi ?i mai pu?in ap?i pentru reproducere. De aceea speciile poligame sunt caracterizate, în general, printr-un dimorfism sexual foarte accentuat, masculii fiind mai mari, mai puternici, mai agresivi, cu voce mai puternic? ?i cu un penaj mult mai str?lucitor colorat în compara?ie cu cel al femelelor.

Forma poliandr? de reproducere presupune împerecherea unei femele cu mai mul?i masculi. Cauzele care au dus la forma de reproducere poliandr? sunt inverse celor care au determinat reproducerea poligam?. La unele specii în perioada reproducerii ajung mai multe femele decât masculi; de?i ini?ial propor?ia între cele dou? sexe este relativ egal?, masculii fiind mai expu?i pieirii în timpul vie?ii, ajung în num?r mai mic la maturitate sexual?. Se creeaz? astfel o competi?ie între femele supranumerare c?rora le vor reveni în consecin?? disputele pentru masculii existen?i în inferioritate numeric?, în aceast? situa?ie se produce o inversiune total? a caracterelor sexuale secundare, femelele reprezentând sexul activ ?i preluînd rolul masculilor, ele fiind mai mari, mai viu colorate, mai combative în compara?ie cu masculii. Femelele execut? paradele nup?iale ?i tot lor le revine rolul de a ap?ra teritoriul de desf??urare a jocurilor de împerechere. Dup? împerechere femelele depun pontele, iar clocitul ?i crescutul puilor este asigurat de masculi, care preiau astfel rolul femelelor. Form? de reproducere poliandr? întâlnim la tinamii din America de Sud, la pas?rea kivi din Noua Zeeland?, iar din avifauna noastr? la prunda?ul de munte (Eudro-mias morinellus), la notati?? (Phalaropus lobatus) etc.

Formele de reproducere poligam? ?i poliandr?, la care sarcina cre?terii puilor îi revine numai unuia din p?rin?i, femelei sau respectiv masculului, s-au realizat îndeosebi la speciile nidifuge. Aceasta pentru c? puii p?r?sind cuibul îndat? dup? eclozare sunt capabili s? se hr?neasc? singuri ?i prezint? un grad dezvoltat de autoap?rare; ca urmare, rolul p?rin?ilor se reduce numai la conducerea ?i ocrotirea puilor, nefiind necesar? participarea ambelor sexe ca în cazul speciilor nidicole ai c?ror pui se dezvolt? în cuib pân? la ajungerea fazei de zbor.