Ordinul Urodela este reprezentat de amfibieni cu corpul alungit, cilindric. Coada, în secţiune la unele specii mai mult sau mai puţin circulară, la unele turtită lateral şi cu muchii dorso-ventrale, care în timpul reproducerii au aspect mai mult sau mai puţin de creastă. Pielea cu tuberculi şi glande cu venin, cu slab efect toxic. Animale semiacvatice. Fecundarea directă sau indirectă, în care caz masculii depun spermatozoizii în unul sau mai mulţi spermatofori, pe plante submerse, de unde îi iau femelele cu buzele cloacale. Spermatozoizii înaintează din cloacă pe conductele uterine, unde are loc fecundarea propriu-zisă. La tritoni, ouăle sunt slab pigmentate, înconjurate de o capsulă ovală, mucilaginoasă, aderentă la plantele submerse, aproape de suprafaţa apei. La salamandre, femelele poartă ouăle în uter aproape 3 luni, depunând în ape curgătoare, mai mult sau mai puţin repezi, în locuri ferite de curent, 20 - 40 pui aproape complet formaţi. Atât la tritoni cât şi la salamandre, larvele au în dreptul gâtului, lateral, câte 3 branhii externe, care pot persista mai mult timp. Normal, larvele urodelelor ajung la faza perfectă, de juvenili, în timpul aceluiaşi an, fără prea multe schimbări de aspect. La determinarea speciilor de urodele se folosesc şi dinţii palatini. Pe cerul gurii se văd orificiile interne ale nărilor (choane), lângă care există dinţi mici, grupaţi în rânduri paralele, divergente posterior sau ondulat. La exemplarele conservate în alcool sau formol trebuie curăţată gura de mucozitate şi apoi să se cerceteze (folosind un ac cu mâner sau o pensetă) rbndurile de dinţi palatini pentru forma lor. Numărul actual al speciilor de urodele este de circa 1300, răspândite în Palearctica şi Nearctica, grupate în 8 familii; la noi o familie.

Comments (0)