Broaşte propriu-zise, cu corpul scurt şi îndesat, membrele posterioare mai lungi şi în general proprii pentru sărit. Pielea netedă sau aspră, totdeauna fără solzi. Capul lat. Timpanele aparente sau ascunse.

Irisul de culoare variabilă cu reflexe aurii; prin contracţiile sale, conturează pupila în forme diferite, după specii, forme folosite în determinare; la întuneric, irisul se dilată, pupila devenind mai mult sau mai puţin rotundă.

Gura (în afară de broasca râioasă) cu dinţi foarte mici numai pe maxilă şi ascunşi pe buze; dinţii vomerieni ca două mici ridicături. Limba, cel mai adesea, liberă în partea posterioară.

Membrele anterioare cu 4 degete nepalmate, cele posterioare cu 5 degete unite printr-o membrană mai mult sau mai puţin dezvoltată. Pe partea internă a tălpii se vede totdeauna un tubercul (metatarsian intern = prehalux) (a), lipit de schelet. Sub palma şi talpa membrelor anterioare şi celor posterioare şi sub articulaţiile falangelor există alţi tuberculi (palmari, talpari şi subarticulari) (a), folosiţi la determinare.

Tegumentul cu glande cutanee mai mult sau mai puţin dezvoltate, toxice, grupate în mase glandulare clare sau pustule, în diferite regiuni ale corpului (gât, paratoide, antebraţ, pulpă sau spate). Cântecul, care se poate produce chiar în apă, este executat numai de masculi, aerul respirat, care face să vibreze coardele vocale, este întărit de sacii vocali interni ascunşi sub piele ( Rana temporaria , b); sacii pot forma umflături la colţul gurii ( Rana esculenta, R. Ridibunda, a) sau pot fi externi, fără deschidere externă, formaţi doar prin subţierea pielii ( Hyla arborea , c).

Fecundaţia este externă şi are loc în ape liniştite, primăvara prin amplexus axiliar ( Rana şi Bufo , a) sau amplexus lombar ( Bombina sp, b).

Fixarea pe spatele femelei este uşurată de existenţa unor rugozităţi spinoase sau perniţe copulatorii, negricioase sau cafenii, de formă variată, după specie, care se află sub braţ ( Bombina ,b), sub abdomen şi chiar pe degetele membrelor posterioare ( Bombina , c).

După reproducere, perniţele copulatorii dispar sau devin mai puţin proeminente. Masculul rămâne fixat de femelă tot timpul cât durează ponta. Ouăle sunt depuse în grămăjoare ( Bombina sp.), în două şiraguri ( Bufo sp.) sau într-un singur cordon mai gros ( Pelobates ), de 3 - 4 m lungime. Rana temporaria şi R. esculenta le depun în masă compactă ca o gelatină plutitoare, iar Hyla arborea le fixează în mici grămăjoare de plantele acvatice. Cele mai multe anure au o singură pontă, în aprilie - mai. Numărul de ouă depuse variază de la 700 ( Hyla ) la 10000 sau 12000 ( Rana, Bufo ), cu dimensiuni de 1 - 4 mm, după cum au mai mult sau mai puţin vitelus. Ouăle au un colorit specific, negru sau cafeniu-opac la polul germinativ şi alb gălbui la polul vitelin. În uter, ele sunt învelite într-o membrană foarte subţire;depuse în apă, membrana se umflă, oul atingând 3 - 7 mm, uneori 10 mm ( Rana sp.) şi se aglutinează în mase compacte, plutitoare, prinse de plantele acvatice sau cad la fundul apei. După câteva zile sau săptămâni, în raport cu temperatura apei, embrionul se eliberează din capsulă şi trece prin fazele larvare specifice.

În faza de mormoloc, gura are un cioc cornos, cu margini ascuţite sau dinţate, format din maxilă şi mandibulă, înconjurate de o buză care pe partea internă are dinţi fini, cornoşi, în şiruri şi a căror dispoziţie ajută la determinarea speciilor.

Broaştele se hrănesc cu insecte, viermi, moluşte.

Pe întreg globul se cunosc aproximativ 3500 de specii, răspândite pe toate latitudinile, cu mici excepţii. În România există 5 familii.

Comments (0)