logo
Misgurnus fossilis (ipar, varlar)
Misgurnus fossilis (ipar, varlar) Email
Scris de Lucian Iacob   
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

Lungimea 15-25 (rar 30) cm. D II-III (5)6(7), A II-IV (V) 5(6); l. lat. nu este clară; 135-175 solzi în lungul corpului; 11-14 dinţi faringieni. Corpul mai mult sau mai puţin cilindric. Pedunculul codal turtit lateral. Înălţimea maximă se cuprinde de 6,9-7,8 ori în lungime (fără C). Gura mică, inferioară, cu 10 mustăţi (4 pe bot, două la colţurile gurii, iar 4 pe bărbie). Sub ochi şi ascuns sub piele un ţep mic. Toate înotătoarele mici, mai mult sau mai puţin rotunjite. În jumătatea posterioară dintre D şi C, A şi C câte o muchie adipoasă. Solzii foarte mici şi acoperiţi de un mucus foarte lunecos. Corpul în general galben. Spatele cu numeroase pete verzi-negricioase pe fond cafeniu. Pe laturi o dungă mai lată, întunecată; deasupra şi dedesubtul ei alte două dungi mai înguste, incomplete, formate din numeroase puncte şi pete. Abdomenul galben-portocaliu. Toate înotătoarele gălbui; C şi D cu câteva puncte întunecate. Masculii cu înotătoarele triunghiulare. În timpul reproducerii, pe radiile Pp apar tuberculi, iar pe corp, sub D, o dilatare adipoasă, îngustă, cu aspect de coastă, în urma căreia corpul este brusc turtit lateral. Trăieşte în ape stătătoare sau cu curent încet, cu fund nămolos, mai mult îngropat. Rezistent la lipsa de oxigen. Se hrăneşte cu faună de fund, viermi, larve de insecte, moluşte mici. Se reproduce în martie-iunie, femelele lipind icrele de plantele acvatice. Răspândit la noi în toate bălţile, heleşteiele, canalele şi în cursul mai liniştit al râurilor, din deltă până în zona submontană, mai rar în limanurile deschise ale Mării Negre; în siret şi afluenţii săi, în Bârlad, Olt, Cerna, Bega, Mureş, Crişu Negru.


Comments (0)Add Comment

Write comment
You must be logged in to post a comment. Please register if you do not have an account yet.

busy
 


Facebook FanBox


© Lucian Iacob