(38 cm). Reprezintă cea mai frecventă specie de pescăruş de la noi, prezentă atât vara, cât şi iarna. Este argintiu pe spate, cu capul şi vârful aripilor cafeniu-închis, iar restul corpului alb. Iarna, capul este complet alb, cu cîte o pată neagră in regiunea urechii. Cuibăreşte frecvent în bălţile Deltei Dunării, în stufăriş sau pe plantele putrede, plutitoare. Cuiburile, de regulă în colonii, sunt construite din plante acvatice, fiind instalate adesea pe insule de stuf vechi plutitoare, fixate, fiind completate spre sfîrşitul lunii mai, începutul lunii iunie, cu 3 ouă brune sau verzi-albăstrui, stropite cu pete întunecate. Incubaţia durează 22—23 de zile. Clocitul este asigurat cu schimbul, de ambii soţi. Cînd apele îngheaţă, păsările se retrag spre mare. Populaţii nordice, în drum spre şi dinspre cartierele de iernat din jurul Mării Mediterane, pot fi văzute în număr mare, toamna şi primăvara, pe lacurile şi bălţile din interiorul ţării noastre.