Dacă batracienii sunt primele vertebrate care au trecut la viaţa terestră, reptilele au reuşit să cucerească definitiv acest mediu de viaţă. Ca urmare, în organizarea reptilelor se observă un complex de caractere, care reprezintă adaptări la viaţa terestră. Unele reptile s-au adaptat secundar la viaţa acvatică.

Reptilele au respiraţie exclusiv pulmonară. Sunt animale poichiloterme. În general, au 4 membre pentadactile, terminate cu gheare. Membrele sunt scurte, prinse pe laturile corpului, încât nu-l pot ridica de la pământ decât foarte puţin, de unde şi denumirea de reptile sau târâtoare. La unele specii, membrele sunt rudimentare sau lipsesc (şerpi). Tegumentul reptilelor este impermeabil şi foarte sărac în glande tegumentare (uscat).

Ca adaptare la viaţa terestră, pătura externă a epidermei, cornoasă, formează un strat gros şi rezistent, apărând corpul împotriva uscăciunii şi loviturilor. Acest strat formează, la suprafaţa corpului, granule, solzi imbricaţi de diferite forme, scuturi sau plăci. La unele reptile cum sunt broaştele ţestoase şi crocodilii, derma produce plăci osoase, care dublează scuturile cornoase, alcătuind o adevărată cuirasă, mai mult sau mai puţin tare. Din cauza puternicei dezvoltări a stratului cornos, creşterea animalului este împiedicată, dar acest strat se desprinde periodic prin năpârlire, fie sub forma unei teci continue numită exuvie, ca la şerpi, fie sub formă de petece mari ca la şoprle. La broaştele ţestoase şi crocodili, stratul cornos nu năpârleşte.

Pigmenţii sunt produşi ai pielii şi în acest caz culoarea corpului nu se schimbă în legătură cu variaţiile de culoare ale mediului (şopârle, şerpi) sau sunt localizaţi în cromatofori puşi în legătură cu sistemul nervos, iar culoarea se schmbă în concordanţă cu cea a mediului (cameleon). La unele specii de reptile inferioare ( Rhychocephalia ), coloana vertebrală este formată din vertebre amficelice, iar notocordul este persistent, ca la peşti. La restul reptilelor actuale notocordul dispare la adult, iar vertebrele sunt, în general, de tip procelic.

Capul se articulează de coloana vertebrală printr-un singur condil occipital. Coloana vertebrală este impărţită în 5 regiuni: cervicală, dorsală, lombară, sacrală şi caudală. Numai la ofidieni, lipsindu-le membrele, coloana vertebrală nu mai prezintă aceste regiuni. Regiunea cervicală este formată din mai multe vertebre mobile. Pentru prima dată la reptile se diferenţiază primele două vertebre: atlas şi axis. Vertebra atlas are forma unui inel iar a doua, axis, prin intermediul apofizei odontoide, permite o mare mobilitate a capului.

Vertebrele regiunii dorsale poartă coaste bine dezvoltate, iar cele din regiunea lombară variază ca număr şi sunt distincte faţă de cele dorsale. Regiunea sacrală de care sunt prinse membrele posterioare este alcătuită din 2 vertebre prevăzute cu apofize transverse, dezvoltate. Numai la crocodilieni sunt 3 vertebre sacrale. Regiunea sacrală se continuă cu regiunea cadală.