Scheletul mamiferelor se deosebeşte de cel al celorlalte vertebrate tetrapode prin micşorarea numărului oaselor datorită contopirii lor în complexe osoase.

Scheletul capului se articulează de atlas prin 2 condili occipitali. Coloana vertebrală este diferenţiată în cele 5 regiuni caracteristice reptilelor şi păsărilor, cu următoarele modificări. Regiunea cervicală este compusă din şapte vertebre, oricât de lung ar fi gâtul. Numai la leneş ( Bradipus ) se găsesc 9 vertebre cervicale iar la lamantin ( Trichechus ) 6 vertebre. Regiunea dorsală are 9-25 vertebre, de care se articulează coastele. Pe partea ventrală, o parte din coaste se articulează cu sternul, formând coastele adevărate, iar altele, numite coaste false, nu mai au legături cu sternul. Regiunea lombară este formată, de regulă, din 6-7 vertebre mari. Regiunea sacrală, embrionar are numai două vertebre, număr care se păstrează la adulţii marsupialelor. La celelalte mamifere, se mai adaugă, din regiunea lombară sau caudală, una sau mai multe vertebre. Din această regiune se leagă osul ilion al centurii pelviene. Regiunea caudală este alcătuită dintr-un număr variabil de vertebre. Pe faţa ventrală a toracelui se află sternul. La talpide, chiropter, etc., sternul prezintă o creastă de care se prind muşchii pectorali, foarte dezvoltaţi. Centura scapulară prezintă următoarele caracteristici: osul coracoid este redus şi fuzionat cu omoplatul, formând apofiza coracoidă; el rămâne dezvoltat şi articulat de stern numai la monotreme. Clavicula nu există la toate mamiferele. Ea lipseşte sau este mult redusă la alergătoare sau foarte bune înotătoare (copitate, pinipede, cetacee, carnivore) şi s-a păstrat dezvoltată la tipurile care execută cu membrele anterioare mişcări complexe. La centura pelviană osul ilion are o poziţie anterioară faţă de ischion şi pubis. Oasele pubiene, situate antero-ventral, sunt sudate între ele, pe linia mediană, formând simfiza pubiană, datorită căreia centura pelviană formează un bazin închis. La monotreme şi marsupiale se mai găsesc în plus două oase epipubiene sau oase marsupiale.

De o deosebită importanţă la mamifere este dentiţia. Ea este heterodontă, fiind diferenţiată în: incisivi, canini, premolari şi molari. La majoritatea mamiferelor dinţii se înlocuiesc o singură dată. Dentiţia de lapte (din tinereţe) este înlocuită cu dentiţia definitivă, care nu mai poate fi înnoită. Detiţia la care are loc acest schimb este de tip difiodont, în opoziţie cu tipul monofiodont, la care dentiţia de lapte nu se schimbă niciodată (marsupiale). Ornitorincul adult, balena, tatuul n-au dinţi; totuşi şi la aceste mamifere se observă dinţi în stadiul embrionar. Forma, structura şi numărul dinţilor s-au modificat în funcţie de regimul alimentar şi modul de mişcare al fălcilor.

În cursul evoluţiei, numărul dinţilor s-a micşorat, însă forma lor s-a complicat - pe coroana molarilor au apă rut formaţiuni numite tubercului (cuspide). După forma şi orientarea tuberculilor se deosebesc mai multe tipuri de molari:

1. Tipul secodont: cu tuberculi acuţiţi, tăioşi şi comprimaţi lateral, aşezaţi pe un singur plan longitudinal; este caracteristic pentru carnivore.
2. Tipul bunodont: suprafaţa coroanei are puţini tuberculi scurţi, conici, rotunjiţi sau ascuţiţi; este caracteristic pentru suide, primate, etc.
3. Tipul lofodont: tuberculii se comprimă de-a latul măselelor (în formă de lame) şi sunt legaţi prin creste transversale (rozătoare, proboscidieni, etc.).
4. Tipul selenodont este caracterizat prin tuberculi în formă de creste semilunare orientate longitudinal pe suprafaţa coroanei (rumegătoare).

Respiraţia mamiferelor este pulmonară. Inima este împărţită în două atrii şi două ventricule. Din ea pleacă un singur arc aortic, cel stâng, iar sângele arterial nu se amestecă cu cel venos, circulaţia fiind dublă şi completă. Diafragma dezvoltată este ca un perete musculos, transversal. Ea separă complet cavitatea toracică de cea abdominală.

Sistemul nervos este mai bine dezvoltat iar comportamentul mai complex decât la toate vertebratele. Emisferele cerebrale, mult dezvoltate, au la mamiferele inferioare (monotreme) suprafaţa netedă, iar la cele superioare, prin creşterea mare a substanţei nervoase, aceasta s-a încreţit, determinând o serie de cute neregulate numite circumvoluţiuni cerebrale (giri). Ca urmare a dezvoltării celor două emisfere cerebrale au apărut şi cele două formaţiuni de legătură dintre ele: fornixul sau trigonul cerebral şi corpul calos. Se asemenea, mezencefalul are patru tuberculi (cvadrigemeni) care lipsesc la monotreme.

Glandele genitale la mascul - testiculele - se deplasează spre extremitatea posterioară a corpului şi sunt aşezate într-o pungă tegumentară, scrotum. Glandele genitale la femelă, ovarele, rămân în cavitatea abdominală. Ouăle mici, oligolecite, sunt reţinute în uter pentru dezvoltare, excepţie făcând monotremele, care depun ouă telolecite (sunt ovipare). Celelalte mamifere sunt vivipare. Odată cu formarea embrionului, în uterul matern apar şi anexele embrionare: amniosul şi alantoida. Amniosul, saculiform şi plin cu lichid amniotic, înconjură embrionul, protejându-l contra şocurilor. Alantoida face legătura între embrion şi peretele uterului, ia parte la formarea placentei care serveşte la nutriţia embrionului. Astfel, placenta este o anexă embrionară formată din două părţi, de origine diferită: una embrionară reprezentată prin vilozităţile coriale şi alta uterină, reprezentată prin peretele uterin din dreptul vilozităţilor coriale. La monotreme nu există placenta, ele fiind ovipare, la marsupiale placenta există, dar corionul nu formează vilozităţi, legătura între embrion şi uterul matern se face numai prin intermediul vaselor de sânge, excepţie făcând genul Perameles care posedă un început de placentă.

Mamiferele au o largă răspândire geografică, fiind întâlnite pe întreg globul, cu excepţia zonelor interioare ale Antarctidei. Numai prototerienele şi metaterienele au o răspândire limitată la Australia şi regiunea neotropicală, dar populează toate mediile de viaţă. Marea majoritate a mamiferelor sunt terestre, unele subterane (cârtiţa), altele sunt semiacvatice (focile, morsele, castorii), altele acvatice (cetaceele), iar altele zburătoare (liliecii). Mamiferele actuale cuprind circa 4500 de specii.

Comments (0)