Animale serpentiforme, trăsătura lor specifică fiind absenţa maxilarelor şi a înotătoarelor perechi. Gura are formă de pâlnie, susţinută de un cartilaj inelar cu aspect de ventuză înconjurată de buze moi. Către esofag, se găsesc dinţi cornoşi, aşezaţi pe lame, numite plăci, respectiv placa supraorală şi suborală, şi în spaţiul denumit disc oral, situat între aceste plăci şi orificiul gurii. Limba funcţionează ca un piston, prevăzută de asemenea cu dinţi cornoşi. Orificiile branhiale rotunjite, situate de fiecare parte a regiunii posterioare a capului; branhiile sub formă de saci (de unde şi denumirea de Marisipobranchi), câte 7 de fiecare latură a capului, fără arcuri branhiale. Au o singură nară (de unde şi denumirea de Monorhina, contrar tuturor celorlalte vertebrate reunite în Amphirhina). Scheletul cartilaginos sau, în parte, membranos. Coarda dorsală persistentă, cu aspect de cordon întreg şi numai arcurile dorsale, cartilaginoase, indică vertebrele. Coastele lipsesc. Craniul distinct separat de coloana vertebrală. Ciclostomii se fixează de pietre sau alte corpuri subacvatice. Se hrănesc fixându-se pe corpul peştilor, pe al unor animale nevertebrate sau pe cadavre, cu ajutorul gurii, care funcţionează ca o ventuză. Tegumentul este lipsit de solzi şi foarte bogat în celule glandulare, care secretă un mucus vâscos. Sexele sunt separate, exceptând genul Myxine care este hermafrodit. Se cunosc aproximativ 50 de specii actuale, răspândite în mări şi ape dulci, grupate în două ordine şi câteva familii. În apele din ţara noastră există un singur ordin.

Comments (0)