În această seară, la nici două blocuri de mine, într-o grădina am auzit ceva mişcându-se prin frunzele uscate. Şi cum nu era nici-un câine - fauna obişnuită a locului  - m-am apropiat să mă uit mai cu atenţie.  Era o mogâldeaţă mica de aproape 15 cm cu ţepi şi botul ascuţit. Era un arici.

E unul din acele momente când blestemi că nu ai aparatul de fotografiat cu tine. În clipa când m-a simţit ariciul a încremenit. Eram pe fugă aşa ca după 20 de secunde de aştepatare am plecat.

Este a doua oara când văd un arici în Bucureşti.